Articol tradus din rusa, aparut prima data in limba rusa, in Ziarul „Your Home Consultant”, nr. 6 (50) 15 martie 2000, articolul „Unde a dispărut Atlantida?” – la pagina 12.
Important pentru toți cei care studiaza invațaturile lui Grigori Grabovoi: Informația pe care o arată Grigori Grabovoi in acest articol nu este o presupunere sau o ipoteză despre ceea ce s-a întâmplat cu Atlantida, este o cunoaștere exactă a faptului cum s-a întâmplat acum milioane de ani. Aceste informații poartă cunoștințele despre timp și spațiu, inclusiv principiile dezvoltării civilizațiilor de pe planeta Pământ.
Interviu cu Grigori Petrovici Grabovoi
Arhimede a spus odată că, dacă găsește un punct de sprijin, va întoarce lumea cu susul în jos! Academicianul Academiei Ruse de Științe Naturale Grigori Grabovoi susține că prin controlul fluxurilor de lumină este posibil să se realizeze o „pârghie de lumină” similară și să se mute aproape instantaneu orice corpuri uriașe în spațiu și chiar să se teleporteze planete întregi. Adevărat, până acum doar experimentele fizicienilor de la CERN au confirmat această posibilitate: ei au învățat să mute instantaneu particulele elementare dintr-un loc în altul. Deși acest lucru este mai puțin vizual decât a da foc la paie cu o lupă, teleportarea a fost dovedită în principiu.
Între timp, potrivit lui Grabovoi, o astfel de tehnologie, dar mai avansată, a fost deja folosită în istoria Pământului. Legenda Atlantidei dispărute poate fi interpretată astfel: o civilizație necunoscută nouă, cu ajutorul unei puternice raze (un fascicul puternic luminos) care a condensat spațiul și timpul, a reușit să transporte un întreg continent într-un alt spațiu din Cosmos. Au rămas doar fragmente dintr-un pământ necunoscut, care au dat naștere ulterior geografiei moderne. Cât de solid din punct de vedere științific este asta?
De fapt, conform legendelor antice, Atlantida s-a scufundat. Toți cei care au citit lucrarea legendară a lui Platon – “Timaeus”, se referă la asta. Și nu fără motiv, aparent, am fost „norocos” să găsesc recent o carte grea în librării, unde unii bioenergeticieni au reconstituit aspectul lui Atlas, înfățișarea atlantului. L-au înfățișat ca pe un om al elementului de apă, ceva asemănător unui ihtiandru, deși fără branhii, dar cu atavisme destul de vizibile – valve pentru urechi și ochi. Un uriaș amuzant cu pielea cenușie este înfățișat meditând – stând într-o poziție de lotus, cu o barbă subțire, ca a chinezilor, și ținând în față mâinile cu palme de rață – din nou, aparent pentru a înota mai repede în mări.
Desigur, nimic nou nu poate fi învățat din prostii pseudoștiințifice. Între timp, trecând la paleogeologie, nu se poate să nu observăm paradoxuri până acum inexplicabile în istoria Pământului. De exemplu, geofizicienii notează fluctuații curioase pe raza planetei noastre. Cu câteva miliarde de ani în urmă, avea jumătate din dimensiunea de acum – planeta era mai densă. Și pentru o lungă perioadă de timp raza a crescut cu o rată aproape constantă. Apoi, în ultimele 300-400 de milioane, umflarea pământului a scăzut. Densitatea straturilor sale – crusta, miezul, mantaua – s-a stabilizat. Dar, conform tuturor calculelor, raza planetei ar fi trebuit să fie cu câțiva kilometri mai mare decât cea actuală. Cu toate acestea, după cum arată aceleași calcule, un cataclism inexplicabil a avut loc acum 10-15 milioane de ani. La acel moment, geofizicienii atribuie urme ale așa-numitelor astrobleme – ciocniri puternice cu asteroizi giganți, cratere de peste o sută de kilometri, care pot fi observate și astăzi de pe sateliți. Erau mai mult de o sută. Prin urmare, masa Pământului ar crește. De fapt, dimpotrivă, planeta s-a micșorat, de atunci. Un întreg continent a dispărut de pe Pământ!
Potrivit academicianului Grabovoi, Atlantida a fost printre pierderile pământești. Cum a dispărut ea?
Înainte de a da cuvântul academicianului, aș dori să mă refer la o versiune cosmică similară a dezvoltării noosferice a Pământului, dată de doctorul în științe tehnice G. Pokrovsky. Aplicând metodele termodinamicii statistice planetei, el a asemănat dezvoltarea acesteia cu un fel de strat fluidizat al vieții. „Din acest punct de vedere, fiecare bucată de materie organizată poate fi asemănată cu o particulă care se evaporă”, a scris Pokrovsky. Particulele noosferei sar din ce în ce mai sus și în cele din urmă ajung în spațiul apropiat Pământului și apoi din ce în ce mai adânc în spațiu. Cu un astfel de proces fără sfârșit, întreaga masă a Pământului ar trebui să se evapore într-o manieră organizată. „Atunci omul își va părăsi leagănul și se va stabili într-un alt loc din Galaxie.”
„Dar în legendarul Timeu al lui Platon existența Atlantidei este măsurată cu doar 10 mii de ani în urmă”, atrag involuntar atenția asupra inconsecvențelor din cronologie. – Susțineți că asta s-a întâmplat acum între 10 și 15 milioane de ani. Paleogeologia confirmă că în acest moment Pământul a experimentat un fel de cataclism cosmic. Sunt vremuri atât de străvechi legate într-adevăr de Atlantida?
– Datele științifice în sine vorbesc despre asta. Perioada de apariție a omului, chiar și conform descoperirilor arheologice, este din ce în ce mai prelungită. La început s-a crezut că rasa umană Homo datează de mii de ani. Cele mai recente descoperiri au amânat datele, mai întâi cu un milion, iar acum cu cinci milioane de ani în urmă. Dar nici măcar acesta nu este ideea – trecerea timpului nu poate fi privită ca un proces liniar. La urma urmei, o rază de lumină, care trece prin spații galactice vaste, conform teoriei lui Einstein, se îndoaie curbat și, conform celor mai recente date științifice, devine mai densă si compacta și mai închisă.
– Se pare că acei astrofizicieni care spun că stelele, trecând pe căi galactice în jurul centrului Universului, desenează un fel de petale și flori au dreptate? Nu este întâmplător, se pare, că misticul Daniil Andreev, descriind istoria cosmică a Pământului, l-a numit Trandafirul lumii.
– Într-adevăr, perioadele cosmice, separate de milioane de ani, se ating ca petalele unui trandafir. Iar acele evenimente care au trecut 10 și 15 milioane de ani par a fi la câteva milenii distanță de noi. Aceasta este proprietatea timpului în spațiu, dacă o priviți nu ca o cantitate liniară, ci ca o cantitate integrală.
– Bine. Dar să ne întoarcem la Atlantida. Aceasta înseamnă că fierberea noosferei a ajuns la punctul în care spațiul și alte tehnologii care depășesc limitele înțelegerii științifice moderne au devenit disponibile pentru ei. Și atunci vă puteți imagina o astfel de versiune. Sistemul solar, completând încă un an galactic (o revoluție în jurul centrului galaxiei în aproximativ 174 de milioane de ani pământeni), a căzut în centura de asteroizi. Pământul ar fi putut muri. Atlanții au fost nevoiți să caute mijloace de protecție.
– Comparațiile sunt în general corecte. Dar trebuie spus că civilizația atlantă a fost construită pe principii complet diferite – tehnice, umanitare și fizice. Mijloacele lor de a controla pericolele globale erau astfel încât atlanții puteau ajunge pe Marte cu un fascicul optic. Sistemele optice au fost folosite pentru reproducerea materiei, inițierea anumitor procese chimice și pentru elice și sisteme de propulsie complet diferite. Dar aceleași mijloace au fost, de asemenea, destul de problematice pentru planeta însăși: în unele dintre aplicațiile lor, ele ar putea, dacă nu erau despărțite, să miște continentele dacă fasciculul se reflectă dintr-un punct infinit de îndepărtat în spațiu. Și chiar a existat o separare noosferică de leagăn – Pământ.
Au intrat de două ori în Galaxie. Acum 15 milioane de ani a avut loc prima încercare. Dar cristalul cosmic, care a fost situat la 800 de mii de kilometri distanță și a produs radiații timp de 10 mii de ani lumină, nu a funcționat prima dată. Sirius, față de care a fost verificată plierea, s-a dovedit a fi sub parametrul calculat, iar atlanții s-au întors. Și a doua oară operațiunea s-a repetat acum 10 milioane de ani. Apoi se mutaseră deja într-o altă sferă a spațiului, dar chiar și în timpul celei de-a doua încercări a apărut o potențială amenințare: mijloacele lor de control au descoperit că plierea spațiului se afla în apropierea planetei însăși și a început o vibrație a timpului, plină de pericol pentru Pământ ca corp cosmic. Apoi bucăți mari de pământ s-au desprins din Atlantida, un continent de dimensiunea Australiei.
– Cum a avut loc salvarea atlanților rămași? Spune-ne câteva cuvinte despre știința lor, care a făcut posibilă supraviețuirea după cataclism? In general, ce aspect aveau?…
– Canonul trupului a rămas același de atunci. Dar scenariile istoriei, științei, tehnologiei — culturilor în general — au mers diferit. Atlantida a fost o civilizație a autocrației, justificată din punct de vedere al guvernării. Adevărat, chiar și atunci, după tipul grecesc, au început să dezvolte un sistem de politici urbane care au predeterminat cataclismul pământesc. Dar acest lucru nu diminuează meritele civilizației trecute. Oamenii în dezvoltarea lor au realizat apoi o sinteză a gândirii. Cu aceasta s-a rezolvat problema nemuririi. Au depășit ceea ce numim reîncarnare. Și tehnologia în sine a fost construită pe posibilitățile conștiinței, pe capacitatea de a stăpâni spațiu-timp, Materia și posibilități complet diferite ale chimiei și fizicii. Deși printre mijloacele de transport au existat și propulsoare (elice), pe care astăzi le-am numi hidrogen. Instalații speciale activau apa, astfel încât cineva să poată sta pe ea fără să se înece. Cu ajutorul lor, oamenii se puteau mișca cu o viteză de până la patru sunete. Din exterior părea un zbor instantaneu pe distanțe uriașe. Așa s-au stabilit atlanții rămași după cataclism…
– Dar cum reușești să vezi aceste tablouri într-un trecut atât de îndepărtat? În periodicele științifice se cunoaște până acum un singur proiect ingenios, al popularizatorului englez D. Jones, care și-a propus să elimine informațiile din obiectele antice în același mod în care un înregistrator de sunet (pickup) scoate sunetul de pe un disc de gramofon. Mai simplu spus, un meșter grec antic cântător, învârtând roata olarului, și-a putut înregistra fără să vrea cântecul pe ulciorul pe care l-a creat. Această presupunere a fost susținută de fizicianul R. Woodbridge și chiar a oferit exemple de citire cu succes a muzicii și a cuvintelor din măștile de vopsea lăsate de pensula unui sculptor antic într-un portret.
– Clarviziunea mea este o tehnologie a conștiinței. În lucrarea mea științifică „Structuri aplicate ale câmpului de creare a informațiilor” am dat matematica procesului. Și dacă timpul este convertit (transformat) într-o formă, de exemplu, într-un cub, atunci informațiile pot fi primite și transmise fără pierderi atât din trecut, cât și din viitor. Această metodă este ecologică și nu degradează structura spațiului. În acest scop, puteți utiliza dispozitive – așa-numitele concentratoare de formă. Optica lor vă permite să deschideți orice arhivă de informații despre timp. Dispozitive similare au fost deja testate de Ministerul Situațiilor de Urgență pentru prezicerea cutremurelor, transmiterea gândurilor și controlul computerelor la distanță etc.
– Ce alte descoperiri au fost făcute în procesul acestei lucrări?
– Timpul fizic se deschide din părți (laturi) complet noi. S-a stabilit că evenimentele de peste un milion de ani iau o formă integrală și sunt împachetate, ca și cum ar fi stocate într-un computer. Timpul cu care suntem obișnuiți este „înregistrat” nu numai pe Pământ, ci și pe macrosuprafața Galaxiei. În punctele (locurile) în care sferele se ating (intră în contact) la un moment dat, pot fi detectate mai multe evenimente, suprapuse unul pe celălalt. Dar cursul cosmic al ceasului are propriile sale reguli. Nu ne mai este ușor să extragem, de exemplu, al Doilea Război Mondial din milioane de ani. Aici istoria se schimbă cu adevărat: în legile Cosmice se aplică doar condițiile de creație, îmbunătățire, îmbunătățire a timpurilor, dacă vrei. Iar istoria Atlantidei, în ciuda întregii drame a existenței sale, dovedește că mințile mari, după ce au atins cunoașterea noosferică, construiesc ele însele spațiul, timpul și Pământul in sine. Adevărat, cu toate acestea, optica noastră liniară nu le poate detecta încă în vastitatea (imensitatea) Spațiului. Odată cu apariția opticii integrale, când creștem în minte și inimă, vom vedea alte forme de viață oriunde și la orice distanță galactică…
autor articol: Alexandru KAPKOV,
Grafica poze Altlantida disparuta, realizata de Stefania Hanu
sursa articol rusa si poza in rusa: https://fenomengpg9.wordpress.com/2013/05/28/куда-исчезла-антлантида/
printurile din ziar!
